Români în lume

Trei români la „Vocea Germaniei”, pe Pro7 şi Sat.1

decembrie, 2011

Românii Ramona Nerra, Fănel Cornelius şi Jeannette Dalia Curta au fost selectaţi în competiţia “Vocea Germaniei”, difuzată în Germania pe Pro7 şi Sat.1, potrivit site-ului competiţiei. În concurs au intrat numai candidaţii care au dovedit aptitudini muzicale deosebite, printre care şi cei trei români. Potrivit site-ului propriu, Jeannette Dalia Curta s-a născut în Germania, a locuit în Paris şi Insulele Canare. Vorbeşte germana, româna, franceza (limba în care-şi poate exprima cel mai bine sentimentele), engleza şi spaniola. Părinţii săi sunt de origine română; tatăl este un cântăreţ de muzică populară din Transilvania, care a fugit în Germania pe vremea comuniştilor, în 1969. Citiţi şi: Constantin Bellu, acrobatul care a entuziasmat Germania, îşi doreşte ca românii să poată să râdă

Citeşte mai mult »

“Vamos, mă!”, “Hai să facem spesa la mercato!”

noiembrie, 2011

Un subiect actual: cine ne strică limba, românii de afară sau cei din ţară? Cum se mai vorbeşte româna în străinătate şi cum se “violează” limba noastră în ţară, din cauza unor tâmpiţi cu diplomă de licenţă, care ar trebui puşi de ministrul Educaţiei să facă şcoala din nou. De la clasa a V-a. Românii care trăiesc în străinătate au fost acuzaţi, în repetate rânduri, că strică limba strămoşească. Greşelile lor au fost sancţionate de fiecare dată la revenirea în ţară, prin comentarii răutăcioase (“ce, mă, v-aţi italienizat, nu mai ştiţi româneasca?”) sau chiar prin insulte imposibil de reprodus, izvorâte dintr-o invidie ridicată la rangul de sport naţional. Apărătorii emigranţilor au replicat că aceştia nu strică limba, ci o îmbogăţesc. Oricare ar fi adevărul, toată lumea este de acord că românii din străinătate au o scuză pentru greşelile pe care le fac atunci când vorbesc sau scriu în română, deoarece trăiesc în sânul altor naţii. Alţii însă, trăiesc în România, printre ai lor, şi violează cu sălbăticie limba, fără nicio scuză. Şi mai ales fără să încaseze jigniri deşi, la cât sunt de analfabeţi, ar trebui să intre în pământ de ruşine şi nu să participe la concursuri de titularizare

Citeşte mai mult »

Să fim din nou alături de Constantin Alexandru Bellu, la „Das Supertalent 2011!”

noiembrie, 2011

Update: Constantin Alexandru Bellu (Costin) ne-a făcut din nou fericiţi la concursul “Das Supertalent 2011″, desfăşurat în direct la RTL pe 3 decembrie a.c. Deşi a evoluat accidentat la picior, românul nostru a oferit un spectacol deosebit, care a ridicat din nou publicul în picioare. Mulţi dintre românii din Germania au fost încă de la începutul concursului alături de Costin, care a demonstrat încă o dată că talentul susţinut prin muncă are valoare oriunde în lume. Sperăm că el a avut un moral bun şi datorită încurajărilor sosite pe adresa sa de la cititorii RomaninGermania.ro. De altfel, vom susţine întotdeauna astfel de exemple de reuşită, prezentând poveştile de succes ale oamenilor care ne fac mândri de performanţele lor. Din păcate, drumul acrobatului nostru s-a oprit în semifinalele acestui concurs (în finală au intrat pianistul Ricky, cântăreţii Desire Capaldo, Sven Mueller şi Julian Pecher, ca şi dansatoarea pe cârje Dergin Tokmak), însă Costin poate fi admirat în continuare pe marile scene ale lumii. Viaţa lui Constantin Bellu este dintotdeauna spectacolul şi, pentru a-i face pe oameni să râdă şi să uite astfel de grijile cotidiene, participă la turnee în diferite ţări. Pentru informaţii suplimentare vă recomandăm pagina web a acestuia, www.costinpity.com. Alături de Costin

Citeşte mai mult »

Secretul fericirii

noiembrie, 2011

Martin Zick, noiq.ro Zi toridă, atmosferă orientală, anticariat. Compus dintr-o cameră cu rafturi şi ventilator. Responsabilă – o puştoaică proaspăt bacalaureată sau studentă. Stă cu ochii pe mine, singurul „pacient” al dimineţii, probabil. Într-un târziu, după ce mi-am ales două cărţi – una de şase şi una de şapte lei –, merg la „casă”. Domnişoara cercetează. „Şase şi cu şapte…” şi rămâne aşa preţ de secunde bune, timp în care selectez din portofel o hârtie de zece şi trei de un leu, aşteptând totuşi verdictul. După ce se mai gândeşte puţin, ia un calculator de buzunar şi face o operaţie care mi se pare destul de complicată. Într-un final găseşte răspunsul. Ce e drept, corect. Dimineaţă frumoasă, soare primăvăratic, în buricul Bucureştiului încă necotropit de furnicarul zilei, bancă. Intră un scoţian plecat din hotel (sic!) în căutare de cărţi poştale şi timbre. (Nu, n-avea mai mult de 50 de ani.) Gardianul se prinde repede că e vorba de cine ştie ce păsărească şi e foarte elocvent: îipune o mână pe cotul stâng şi cu palma celeilalte îl dirijează, grăitor şi competent, către un ghişeu. Către unul anume. Murmură „dânsa ştie” (engleză, probabil), îl postează pe om în faţa unei domnişoare

Citeşte mai mult »

Constantin Bellu, acrobatul care a entuziasmat Germania, îşi doreşte ca românii să poată să râdă

octombrie, 2011

“Ştiu că pare uşor ce fac, dar nu este”, a declarat Constantin Alexandru Bellu pentru romaningermania.ro. Românul Constantin Alexandru Bellu (43 de ani), acrobatul care are un succes răsunător la emisiunea germană „Das Supertalent 2011”, spune că munceşte mult pentru a putea realiza asemenea acrobaţii pe saltelele elastice. El trăieşte în Elveţia de mai mulţi ani, dar a concurat pentru Germania. Aflat în Varşovia pentru trei zile, la un festival de circ, Constantin Bellu a declarat telefonic, pentru site-ul romaningermania.ro, că se antrenează foarte mult: „Nu e chiar atât de uşor ceea ce fac, pare uşor, dar nu e (râde). În fiecare zi mă antrenez câteva ore, să zic cam două-trei ore pe zi”. Constantin Bellu a fost, la vremea sa, unul dintre celebrii „copii de circ” ai României. El ne-a mărturisit că face acrobaţii de la 13 ani. În lumea circului şi-a trăit viaţa până acum iar din spectacolele susţinute şi-a câştigat existenţa. În prezent, banii încasaţi în turnee şi caravane îi asigură un trai decent lui şi copilului pe care-l creşte având grijă să nu-i lipsească nimic. Stabilit în Elveţia, unde trăieşte împreună cu băieţelul său în vârstă de 7 ani, Constantin Alexandru Bellu speră că succesul la Supertalent, unde a ajuns

Citeşte mai mult »

Găina, recensământul şi cele şapte păcate

septembrie, 2011

de Marin Traşcă (Spania) Dintodeauna, Recensământul, fie că a fost agricol, de persoane, ori general a creat o anumită stare de nelinişte justificată, de altfel, în ceea ce priveşte conţinutul întrebărilor, dar şi „regimul” sub care a fost executat. De fapt, s-au schimbat doar regimurile, nu şi temerile populaţiei. Îmi aduc aminte că recensământul agricol din anii trecuţi a avut efecte directe asupra populaţiei, şi nu mă refer decât la amărâtele de găini înregistrate ca fiind o sursă ”solidă” de trai, împiedicând obţinerea ajutorului social, în schimb cei care nu aveau găini, dar veneau la ridicarea ajutorului social cu maşina şi celularul la ureche, erau „conformi cu realitatea”… din formular! Nu aveau găini! “Statul vrea să îşi creeze propriul Facebook cu toată populaţia României”. Lăsând găinăria la o parte, găinăria guvernului, bineînţeles, recensământul este în plin curs de desfăşurare, iar populaţia este supusă tirului de întrebări indiscrete. Mă şi mir de ce nu suntem puşi să completăm un „orar” sau calendar, cu zilele în care mai găsim liniştea necesară să mai fim bărbaţi, cu femeile din dotare. Dar cum românului îi sare ţandăra şi la liturghie, probabil că de asta nu au mai trecut şi această întrebare în formular. În

Citeşte mai mult »

Sicrie zburătoare

septembrie, 2011

Maria Diana Popescu Tristeţe şi durere în curtea marilor puteri. În timp ce America îşi comemora victimele din 11 septembrie, Sarkozy aducea un omagiu soldaţilor francezi căzuţi în Afganistan. Numai umoriştii emisiunii „Les Guignols d’info” – Canal Plus dădeau zor cu ironiile la adresa românilor. Eu sînt convinsă, francezii n-au niciun pic de umor. Singurele glume reuşite sunt maşinile franţuzeşti. Rămase fără (re)surse de inspiraţie pe timp de criză, marionetele postului sus-amintit lezează încă o dată sentimentul naţional şi bunul simţ al românilor: „sportul naţional în România nu este fotbalul, ci cerşitul, românii au păduchi, iar Bucureşti înseamnă coş de gunoi”. Cu toată pretenţia de civilizaţie superioară, naţiunea franceză munceşte non-stop la lopată pe linia Maginot şi pe alte linii de săpat. Inteligenţa le vine din afară, mai cu seamă de la noi. Nu sunt cu nimic superiori naţiunii române. Cînd vine vorba de imaginea României, învechit şi iterativ precum pendula unui ceas cu cuc, apare regulat în media şeful diplomaţiei cu scuze părtinitoare adversarilor, care pentru posesorii de logică nu valorează un franc. Ei, gata, s-a liniştit lumea? Marea problemă a poporului nostru va fi rezolvată. Cel mai bun conducător de la Burebista încoace a dat mâna fără greşeli

Citeşte mai mult »

Porcul şi cartoful

septembrie, 2011

de Marin Traşcă (Spania) În urmă cu aproape douăzeci şi unu de ani, după marea hărmălaie din decembrie, priveam cum creşte şi se coace grâul semănat în acea toamnă de pomină când Europa o lua razna şi spunea “ajunge”comunismului! La umbra lozincilor anticomuniste, strigate de înşişi comuniştii de ieri, de azi şi de mâine, amintind că totdeauna hoţul strigă hoţul, s-a dat iama în fostele CAP-uri, IAS-uri, furând tot ce se putea. Pământul l-au fărâmiţat, l-au lăsat baltă, l-au înregistrat în asociaţii ca apoi sa-l lase pradă bălăriilor, făcându-ne să regretăm parcă vizitele de lucru prin lanurile de porumb din Scorniceşti. Nu sunt un nostalgic, aşa cum nu am fost nici membru de partid, însă ştiu de la mama că pământul rabdă ce rabdă, apoi se răzbună. Cum pământul nostru are ceva sfânt, nu a suferit să ne vadă ajunşi la sapă de lemn, aşa cum au ajuns grecii, deşi capetele tari de la cârma ţării au devenit pătrate rău de tot, aşa că a scos la iveală … cartoful. Cunoaşteţi, acea legumă care stă toată viaţa în pământ, apoi când iese, sare direct în oală. Chiar Mugur Isărescu se miră şi se bucură că preţul cartofului, mai degrabă

Citeşte mai mult »

Recuperatorii

septembrie, 2011

Maria Diana Popescu, Agero Stuttgart În redacţia noastră au sosit două oferte de colaborare din partea unor firme de recuperare. Iniţial m-am gândit să răspund fiecărui solicitant în parte, apoi am constatat că este un subiect de interes general. În ce sens poate exista colaborare între o revistă culturală şi firmele de cămătărie? Adică să-i ajutăm pe bancherii străini şi autohtoni, odată cu instituţionalizarea statutului de cămătar şi recuperator, să-i jefuiască de tot pe români? Marile monopoluri şi bănci fură nestingherit în haosul din ţara noastră şi în cel al revoltelor şi războaielor civile din întreaga lume. Cercul fraudulos prin care cei săraci au devenit mai săraci, iar cei bogaţi, mai bogaţi, a căpătat proporţia unei drame naţionale. Sărăcia evidentă în care au fost aruncaţi românii de politicile mizere şi de propaganda virulentă a băncilor a împins pe mulţi din clasa medie la împrumuturi pe zeci de ani, cu dobânzi uriaşe (i. e. camătă). Băncile le-au oferit practic hârtii virtuale, cărora le-a fost atribuită o valoare cu mult mai mare decât valoarea reală a banului. Odată cu tăierea salariilor, a pensiilor şi cu masivele concedieri, costurile cu împrumutul i-au ruinat pe mulţi români. Obligaţi să achite dobînzi mereu crescătoare pentru

Citeşte mai mult »

Din jurnalul românului stabilit în străinătate: plutind între două lumi sau ce mai rămâne românesc în noi

septembrie, 2011

de Gabriela Palade Când vii în România doar în vizită, o dată pe an sau mai rar (între timp „răsfoind” numai titlurile româneşti de pe internet), te simţi rupt cumva de acele locuri, de întâmplări, deşi le regăseşti de parcă ai fi plecat ieri de acolo. Paradoxal, nu? „Acasă” devine ţara în care locuieşti, deşi este greu de spus când acest fapt este deja realitate: când nu mai tresari dacă trece un câine pe lângă tine (având experienţa „haitelor” din Bucureşti) sau când „îţi vin” primele crâmpeie de gând, primele răspunsuri în limba ţării în care te afli. Fără să vrei, trăind zi de zi într-o altă atmosferă (generată de o mentalitate complet diferită) şi într-un alt ritm, începi să capeţi obiceiuri noi. E normal pentru toţi cei plecaţi din ţară în orice colţ de lume, nu doar în Germania. Singura diferenţă între emigraţii români este doar cât de rapid se petrece schimbarea: la unii mai lent (în cazul celor care refuză mult timp să accepte mentalităţile ţării în care trăiesc sau pentru care dorul de casă nu se stinge) iar la alţii mai repede. Aceasta nu înseamnă că „ai uitat de unde ai plecat”, cum s-ar putea interpreta, ci

Citeşte mai mult »