Veşti din ţară

Medicii tineri pleacă pe capete din România, bolnavii mor cu zile

aprilie, 2012

Ţăranii mor cu zile în casele lor deoarece evită să ajungă în spitalele groazei unde fără şpăgi nu se uită nimeni la ei

Numeroasele cazuri de malpraxis sunt anchetate pe principiul „corb la corb nu-şi scoate ochii”, însă Justiţia care a început să funcţioneze în România poate destructura „frăţia corbilor”. România este acea ţară membră a Uniunii Europene în care părintele îşi duce copilul bolnav la spital, îl ia înapoi acasă fiindcă doctorul îi spune că suferă doar de o banală raceală, iar peste câteva zile îl înmormântează. În ultimii ani, macabra experienţă s-a tot repetat, demonstrând, spre stupefacţia tuturor, că o meningită confundată cu un biet guturai, o infectare cu virusul turbării sau o fractură de antebraţ pot secera vieţi precum o SIDA naţională. Acum vreo doi ani de pildă, pentru unii doctori din judeţele ţării, meningita a părut să lipsească de pe lista bolilor studiate în facultate, fiind confundată, inexplicabil şi alarmant, cu o inofensivă răceală. Evident, astfel de poveşti au ajuns de fiecare dată pe prima pagină a ziarelor, iar reporterii de televiziune au pândit hulpavi lacrimile care au inundat chipurile părinţilor care şi-au pierdut copiii. Bomboana pe coliva celor decedaţi prematur a fost pusă însă de diverşi oficiali pătrunşi de importanţa apariţiei lor la TV. Ei au dat asigurări că funesta poveste va fi anchetată „cu maximă responsabilitate”. Adică

Citeşte mai mult »

Etica universitară: este mult mai greu să te lupţi cu corupţii universitari, decât cu corupţii mai puţin sau deloc şcoliţi

aprilie, 2012

Aşa cum nufărul creşte cel mai bine într-o baltă mâloasă, tot astfel impostorul universitar va căuta să aibă masa critică formată din inepţi servili, admiratori năimiţi şi carierişti „orientaţi”

„Impostorul universitar, instalat în sistem, aspirând la funcţii şi exercitându-le, va ocupa mereu, indiferent de treaptă, locul altuia mai bun, mai onest şi mai creativ” de Radu Preda Începutul mandatului rectorului Ioan Aurel Pop în fruntea Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) este, în mod firesc, un moment de bilanţ. Nu doar al realizărilor anterioare, multe dintre ele incontestabile ca valoare şi semnificaţie, dar mai cu seamă a idealurilor care urmează să fie atinse. Or, deja de la prima întâlnire cu studenţii, noul rector a constatat necesitatea reintroducerii unei grile etice în raporturile universitare, nu doar între studenţi şi profesori, dar şi între dascăli şi reprezentanţii lor. Despre neajunsurile învăţământului românesc de toate gradele s-a scris mult, mai ales înainte şi după promulgarea noii legi în materie. Motiv pentru care nu doresc să adaug ceva la catalogul nemulţumirilor, ci doar să scot în evidenţă starea de spirit din care se naşte deficitul etic al mediului nostru universitar. După mai bine de un deceniu de experienţă în România şi străinătate, cred că am început să înţeleg dificultăţile luptei între bunul simţ şi impostură. Tot abia acum îmi pare evident faptul că, la urma urmelor, este mult mai greu să te lupţi cu corupţii universitari,

Citeşte mai mult »

„Ce ştiţi despre domnul Popescu C. de la nr. 4 B, ap. 73?”

martie, 2012

România rămâne o ţară pitorească şi liniştită. În vârf de munte.

România, ţara Big Brother, este terorizată prin telefon de recuperatorii de credite care au înviat metodele fostei Securităţi. În România a devenit obişnuit ca, la diverse ore din zi şi din noapte, telefonul de acasă să mârâie şi, după ce este oprit din mârâit, o voce suavă, de roboţică dintr-un call-center să întrebe: „Sunteţi domnul Ionescu V.? Locuiţi pe strada Felix nr. 4 A ap. 28?” Dacă răspunsul este afirmativ, vocea suavă prinde aripi: „Ce ştiţi despre domnul Popescu C. de la nr. 4 B, ap. 73?” Dacă sunt în pasă proastă, în ciuda timbrului plăcut al roboţicii, încep să urlu: „Da’ cine eşti dumneata şi ce vrei? A înviat Securitatea lui Ceauşescu şi eu nu ştiu? Vrei să mă chemi la Poliţie, la Parchet, să mă acuzi de ceva în legătură cu acest om? Dă-mi mandat de aducere, trimite-mi citaţie, dacă poţi ia-mă în lanţuri de acasă sau lasă-mă-n pace!” Dacă sunt în pasă bună şi am chef de conversatie, vocea – asociată unui nume suflat în grabă – îmi dezvăluie că numitul Popescu C. are un card de credit la o societate crescută în umbra unei bănci (denumită tehnic „instituţie financiară nebancară”) sau la o bancă şi că

Citeşte mai mult »

Viaţa copilului, un preţ mult prea mare pentru un serviciu în străinătate

martie, 2012

Emigranţi din Germania care participă, împreună cu copiii lor, la o acţiune multiculturală cu specific gastronomic

Încă un copil român s-a sinucis de dorul părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Câtă durere şi disperare poate fi în sufletul acestor copii care vin de la şcoală râzând şi sporovăind pe drum, împreună cu colegii lor şi, ajunşi acasă, îşi pun ştreangul de gât? Ce putem face pentru cei 350.000 de copii lăsaţi acasă de părinţii aflaţi la muncă în străinătate, pentru a-i scoate din depresie? Cum putem opri sinuciderile de copii, devenite fenomen naţional? RomaninGermania.ro vă propune să găsim împreună răspunsurile la aceste întrebări. Comentariile dumneavoastră sunt binevenite. Pe de o parte, toată lumea este de acord că viaţa copilului este un preţ mult prea mare pentru un serviciu în străinătate. Pe de altă parte, sărăcia lucie în care se zbat familiile româneşti face ca părinţii să nu aibă altă variantă decât să muncească „în afară”, adeseori în condiţii atât de grele încât aducerea copiilor în ţara-gazdă ar fi ca o „piatră de moară” de gâtul acestor oameni. Nu numai că nu ar mai putea strânge ban pe ban, dar ar chinui şi copiii. Cei mai mulţi dintre emigranţi sunt nevoiţi să locuiască în barăci, să împartă un apartament cu câte 5-6 colegi, să dea din coate

Citeşte mai mult »

Apocalipsa după Igaş: zile proaste pentru a muri

februarie, 2012

Update. 12 februarie. Trebuie să recunoaştem că prorocirea ministrului Igaş, făcută la începutul acestei luni s-a adeverit pentru sud-estul României, dar nu şi pentru oraşele mari, în care cetăţenii au golit rafturile magazinelor. Zeci de mii de oameni din judeţele Vrancea, Buzău, Galaţi, Brăila, Ialomiţa şi Călăraşi s-au culcat de cu seară în casele lor uitându-se la zăpada care tot cădea din cer şi, când s-au trezit dimineaţa, au dat cu ochii pe geam tot de noapte adâncă. Unii au scurmat zăpada cu mâinile goale, alţii au ieşit prin poduri direct pe acoperiş. Au primit lopeţi salvate de vecini de sub mormanul alb şi au făcut tranşee prin care să se poată târî afară din casele lor devenite igluuri. N-am văzut aşa ceva niciodată: drumurile săteşti să treacă peste acoperişuri, iar liniile de curent electric să-ţi ajungă până la umăr. Capitolul 4. Zeci de mii de oameni blocaţi de tone de zăpadă în igluuri “În cimitire pe cruci veţi merge…” A trecut mai bine de o săptămână de la prorocire. În sud-estul României, munţi de zăpadă mai înalţi decât casele i-au făcut pe oameni să nu mai poată ieşi afară nici pe uşi, nici pe geamuri. Doar cei care au avut poduri

Citeşte mai mult »

Invazia curvelor în spaţiul public: România se dovedeşte a fi neputincioasă

februarie, 2012

Miile de oferte sexuale ţin în viaţă publicitatea media. În România e tot atât de simplu să te duci la curve ca şi cum ţi-ai cumpăra biscuiţi de la colţ. Başca faptul că s-ar putea să întâlneşti curva la tine în bloc...

Dacă autorităţile statului şi feţele bisericeşti ignoră curvele, aceasta nu înseamnă că ele nu există. Orb să fii şi să nu vezi cum curvele au invadat mai mult decât oricând spaţiul public românesc. Silicoanele “piţipoancelor” şi „întreţinutelor” aproape că fac implozie pe ecranele televizoarelor (nu după 12 noaptea, ci începând chiar de la ştirile dimineţii sau de la orele prânzului – şi continuând până târziu în noapte), iar prestaţiile „lucrătoarelor” fără notorietate naţională sunt oferite cu lux de amănunte (şi cu fotografii explicite) la rubricile de mică publicitate ale ziarelor şi pe tarabele de presă. În timp ce preşedintele ţării, Traian Băsescu, afişează drept o mare victorie faptul că România nu a legalizat prostituţia, aşa cum a făcut Olanda, în şcolile româneşti invazia pornografică începe să se simtă. Au loc violuri în WC-uri, combinaţii periculoase profesori-elevi, lansări spectaculoase de eleve, elevi şi pitici porno în peisajul mediatic, partajări de filme porno între ţânci şi, ultima tărăşenie, partide sexuale mimate pe la spatele profesoarelor, de către copiii din ciclul primar. Ce ciudăţenie! România, o ţară care ar putea încasa anual din „sexul alb” circa 100 de milioane de euro pe an, sare la gâtul Olandei, unde de bine de rău curvele

Citeşte mai mult »

Românii ies la revoltă în Germania, Spania, Franţa, Portugalia, Norvegia şi Danemarca: jos statul poliţienesc, hoţia şi corupţia!

ianuarie, 2012

România nu este numai acest teritoriu marcat de cruci, ci cuprinde toate comunităţile în care trăiesc români

Revolta antiprezidenţială şi antiguvernamentală din România se extinde în toată Europa. Pe 21 ianuarie, în faţa Ambasadei României din capitala Spaniei au protestat 70 de români emigranţi, care au cerut o viaţă mai bună, locuri de muncă în ţara lor şi alegeri anticipate. Proteste au fost şi în Lisabona (Portugalia) şi Paris (Franţa), Oslo (Norvegia) şi Copenhaga (Danemarca). Pe 22 ianuarie sunt aşteptate noi manifestaţii în Italia şi Marea Britanie. Organizatorii protestelor din Germania şi-au creat un cont pe Facebook pentru a anunţa programul mitingurilor din Berlin şi Stuttgart. Detaliile cu privire la locurile desfăşurării mitingurilor le puteţi afla şi din comentariile postate la acest articol. „Dorim ca guvernanţii României să pună accentul pe bunăstarea clasei de mijloc care reprezintă de fapt bunăstarea unei ţări, ţelurile societăţii româneşti să fie învăţătura şi perfecţionarea şi nu arivismul, hoţia şi corupţia!”, spun românii din Germania, solidari cu protestatarii de origine română din ţară şi din celelalte colţuri ale lumii. Alte dovezi de solidaritate cu „viermii” şi cu „mahalaua violentă şi ineptă” din ţară: românii s-au revoltat în Marea Britanie şi Italia. Se pregătesc de miting şi românii din Canada. „Viermuiala” de pe străzile din România s-a propagat în afara graniţelor ţării. Câteva zeci

Citeşte mai mult »

Asaltul pigmeilor asupra Bucureştiului: apărare pro bono

ianuarie, 2012

Ne luăm ţara înapoi, dar ea trebuie operată de urgenţă!

Tineri micuţi şi slăbănogi, cu capul acoperit de glugile hanoracelor şi cu fulare pe gură au luptat aprig cu jandarmii în centrul Bucureştiului. Şi-au făcut poze fericite şi sexy în faţa cauciucurilor arzânde, au smuls garduri şi au atacat bancomate. Au spart geamurile magazinelor, au pus Loganuri cu roţile-n sus, au dat borşul pe gură unor jandarmi şi le-a fost dat borşul pe gură. Au aruncat cu pietroaie în scuturi şi-n capete, au detonat artificii rămase de la Revelion. Au fabricat acasă la ei cocktailuri Molotov şi le-au aruncat în lupta de la kilometrul zero. Precum maimuţele, mititeii s-au căţărat pe garduri şi pe tonetele răsturnate, şi-au contorsionat adidaşii Nike contrafăcuţi pentru a sări, a fugi de mama focului pe străduţe lăturalnice, a alerga cu spatele şi-n laterală sau pentru a da şuturi. Au altoit cu lanţul faţa unui jurnalist şi i-au înjurat pe alţi ziarişti de mamele şi de morţii lor. Au dănţuit frenetic după fiecare pietroi şi petardă care şi-au atins ţintele. Au făcut gesturi obscene, au dat la toată lumea ceea ce trebuia să dea, au înşfăcat telefoane mobile ultimul răcnet dintr-un magazin care le-a stat în cale, au încercat să bea cafea gratuită de la o maşinărie

Citeşte mai mult »

Viraj în preferinţele de politică externă: românii nu mai sunt pro-americani, ci pro-germani

ianuarie, 2012

Surpriză pe final de an: românii au devenit pro-germani declaraţi, care doresc îmbunătăţirea relaţiilor cu Berlinul, cu Washington-ul şi cu Moscova. Circa 41,6% dintre români consideră că politica externă a României ar trebui să se orienteze, în 2012, către dezvoltarea unei relaţii mai bune cu Germania, în timp ce doar 19,2% îşi declară preferinţa pentru o relaţie mai bună cu SUA. Aceste date sunt cuprinse într-un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), dat publicităţii la Bucureşti. Surprinzătoare este şi percepţia oamenilor privind relaţiile mai bune pe care România ar trebui să le aibă cu Rusia, ţară situată, după cum se vede din tabelul de mai jos, pe locul 3 în topul preferinţelor de politică externă ale românilor, cu 12% din voturi. Îmbunătăţirea relaţiilor cu ţări precum Franţa, Marea Britanie, Italia, Moldova sau Spania nu reuşeşte să adune nici măcar jumătate din preferinţele exprimate net de români în favoarea Germaniei. Bărbaţii români se plasează pe axa Berlin-Moscova Preferinţele de politică externă, pe genuri, arată că bărbaţii crează curentul de opinie majoritar în privinţa îmbunătăţirii relaţiilor cu Germania şi cu Rusia, în timp ce femeile, tot majoritar pro-germane, rămân favorabile într-o măsură mai mare dezvoltării relaţiilor româno-americane, decât dezvoltării relaţiilor româno-ruse. În

Citeşte mai mult »

Reţetă pentru reforma sănătăţii din România: Traian Băsescu ar fi trebuit să-l „cloneze” pe Raed Arafat, şi nu să-l facă să demisioneze!

ianuarie, 2012

Copil din Ploieşti: doctorul Raed Arafat i-a redat dreptul la viaţă. Îl cheamă Vasluianu Andrei Renalldo şi este născut pe 9 februarie 2009, la Ploieşti. La naştere a avut 3,250 kilograme şi probleme atât de mari că nu puteau fi biruite nici măcar de un omuleţ considerat „vânjos”, aşa cum era el. Născut cu 2 săptămâni înainte de termen, Vasluianu Andrei Renalldo nu putea respira şi, în ciuda conectării sale la aparate speciale, se afla la graniţa dintre viaţă şi moarte. Copil mult-dorit şi aşteptat cu bucurie de părinţii săi, Vasluianu Andrei Renalldo avea să se stingă la Maternitatea din Ploieşti, în „ţţţ-iturile” medicilor de acolo, depăşiţi de situaţie, dacă doctorul Raed Arafat n-ar fi intervenit cu promptitudine în favoarea transportării urgente a bebeluşului la Bucureşti. Aducerea copilului în Capitală fusese, ce-i drept, decisă de medicii ploieşteni însă, spre disperarea părinţilor, nimeni nu mişca un deget pentru chemarea la Ploieşti a ambulanţei speciale pentru sugari (exista la acea vreme o singură maşină de acest fel, în sudul României) sau a elicopterului sanitar. Tatăl copilului, de profesie taximetrist, a vrut să-şi ia la un moment dat nou-născutul în taxi şi să-l aducă în Bucureşti pentru a-l salva, însă i s-a explicat

Citeşte mai mult »